FIZIOGRAFÍE s. f. 1. descriere geomorfologică a unei regiuni. 2. știință care studiază caracteristicile exterioare ale Pământului. (< fr. physiographie) Vezi definitia »

COPORẤIE, coporâi, s. f. (Reg.) Coada coasei. [Pr.: -râ-ie] – Din magh. kaparó. Vezi definitia »

POLTRONĂRÍE s.f. v. poltronerie. Vezi definitia »

INDÚCȚIE s. f. 1. raționament prin care se realizează trecerea de la particular la general. ◊ metodă de demonstrare a propozițiilor generale în matematică și în alte științe deductive. 2. concluzie prin inducție (1). 3. influență exercitată de un țesut oarecare asupra țesuturilor vecine. ◊ mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție dintr-un centru nervos favorizează, sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. 4. producere sau influențare a unui fenomen ori proces de către stimuli, factori, enzime etc. ◊ producere a unui curent electric într-un circuit prin varierea fluxului magnetic. (< fr. induction, lat. inductio) Vezi definitia »

ARTROCLAZÍE s. f. rupere chirurgicală a unei anchiloze fibroase. (< engl. arthroclasia) Vezi definitia »