COMĂNDÁRE s. f. v. comândare. Vezi definitia »

ȚÂȘNÍRE, țâșniri, s. f. Acțiunea de a țâșni și rezultatul ei; apariție, săritură bruscă. – V. țâșni. Vezi definitia »

SEDIMENTÁRE, sedimentări, s. f. Acțiunea de a se sedimenta și rezultatul ei. ♦ Totalitatea proceselor fizice, chimice și biologice care se desfășoară la suprafața scoarței terestre și în urma cărora are loc depunerea unor fragmente sau particule de minerale, roci, organisme etc. din care provin rocile sedimentare. ♦ Fenomen de depunere lentă a particulelor solide dintr-o suspensie, dintr-o emulsie etc. prin cădere liberă sau prin centrifugare; sedimentație. ◊ (Med.) Viteză de sedimentare = intervalul de timp în care se depun globulele roșii dintr-o cantitate de sânge recoltat într-un tub de sticlă gradat, care permite depistarea unor procese infecțioase. – V. sedimenta. Vezi definitia »

CRUPONÁRE s.f. Operație de despărțire a cruponului (1) de restul pielii. [< crupon, după fr. crouponnage]. Vezi definitia »

AMONIFICÁRE s.f. Proces de formare a amoniacului prin descompunerea proteinelor și a altor compuși organici din sol sub acțiunea microorganismelor. [După fr. ammonisation]. Vezi definitia »