EXTRAPOLÁRE, extrapolări, s. f. 1. (Mat.) Metodă de determinare aproximativă a unei funcții continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. 2. (Fil.) Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta, mai complexă, cu o sferă mai largă etc. – V. extrapola. Vezi definitia »

ZURBĂLUÍRE s. f. v. zurbălui. [DER] Vezi definitia »

abordare din interiorul unui fenomen Vezi definitia »

ESTETIZÁRE s.f. Acțiunea de a estetiza. ◊ Estetizarea lemnului = procedeu de ameliorare a suprafețelor lemnului masiv sau a produselor din lemn. [< estetiza]. Vezi definitia »

RELAXÁRE s. f. 1. acțiunea de a se relaxa. ◊ liniștire a nervilor; destindere. ◊ scădere din intensitate a tensiunii dramatice. 2. scădere a tensiunilor interne dintr-un corp, deformația lui rămânând constantă. 3. proces ireversibil prin care un sistem fizic tinde, în anumite condiții, spre starea de echilibru termodinamic, electric etc. (< relaxa) Vezi definitia »