CONTEXTÚRĂ s. f. 1. mod de împletire a firelor unei țesături, care definesc structura ei. 2. mod în care sunt legate între ele diversele elemente ale unui tot; înlănțuire; legătură. ◊ (fig.) structură, schelet. (< fr. contexture) Vezi definitia »

FOILETONÍSTICĂ s.f. Arta de a scrie foiletoane. [< foileton + -istică]. Vezi definitia »

CRÁMPĂ, crampe, s. f. 1. Contracție involuntară, prelungită și dureroasă a unui mușchi sau a unui grup muscular; colică. ◊ Crampa scriitorului = crampă a musculaturii antebrațului și a mâinii, care intervine în timpul scrierii; grafospasm. ♦ (La pl.) Dureri acute în stomac. 2. Unealtă de oțel cu un cioc ascuțit, fixată într-o coadă de lemn, cu ajutorul căreia se taie rocile de duritate mică și mijlocie din abataj. – Din fr. crampe. Vezi definitia »

EBONÍTĂ s.f. Material solid obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf. [Var. ebonit s.n. / < fr. ébonite]. Vezi definitia »

seáră (-éri), s. f. – Parte a zilei care corespunde cu sfîrșitul după-amiezii. – Var. Mold. sară. Mr. seară, megl. sĕră, istr. sĕre. Lat. sĕra (Diez, I, 379; Pușcariu 1518; REW 7841), cf. it. sera, prov. seir, fr. soir. – Der. aseară, adv. (în timpul serii de ieri), cu -a adverbial (cu ad, după Jarnik, ZRPh., XXVII, 499; cu illa, după Iordan, Arhiva, XXX, 57); deseară (var. diseară), adv. (în seara de azi); deunăseară, adv. (cealaltă seară); astară, adv. (înv., în noaptea asta); de astă seară; iaseară, adv. (la noapte), în Bucov.; însera, vb. (a se lăsa întunericul, a fi surprins de întuneric, a înnopta), cf. v. fr. anserir. – Der. neol. serată, s. f., din it. serata. Vezi definitia »