Definita cuvantului băcuiață
BĂCUIÁȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. [Pr.: -cu-ia-] – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu băcuiață
CIOBÁCĂ, ciobace, s. f. (Reg.) Luntre pescărească rudimentară, de obicei scobită dintr-un trunchi de copac. – Din ucr. čobak. Vezi definitia »
CONTRAOCTÁVĂ, contraoctave, s. f. Cea mai gravă și mai profundă dintre octave. [Pr.: -tra-oc-] – Din fr. contre-octave. Vezi definitia »
CIÚDĂ, s. f. Sentiment de părere de rău, de invidie amestecată cu supărare sau de invidie amestecată cu dușmănie. ◊ Loc. adv. și prep. În ciuda cuiva = cu intenția de a supăra pe cineva, în necazul, în pofida cuiva; înfruntând împotrivirea cuiva sau a ceva. ◊ Loc. conj. În ciuda faptului că... = cu toate că..., deși. ◊ Expr. A face (cuiva) în ciudă = a necăji intenționat (pe cineva). – Din sl. čudo „minune”. Vezi definitia »
BUTILÉNĂ s.f. Hidrocarbură cu patru atomi de carbon și o dublă legătură; butenă. [< fr. butylène]. Vezi definitia »
LITOGENÉZĂ s. f. Ansamblu de procese care au dus la formarea rocilor sedimentare. – Din fr. lithogenèse. Vezi definitia »