CERÁT, -Ă adj. (Despre un material) Impregnat, acoperit cu ceară. ◊ Tăblițe cerate = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli. [< lat. ceratus]. Vezi definitia »

RETEZÁT², -Ă, retezați, -te, adj. Tăiat, scurtat. ♦ (Despre stupi) – Din care (prin tăiere) s-au scos fagurii pentru a se recolta mierea. – V. reteza. Vezi definitia »

struluibát (-tă), adj. – Nebun, țicnit, trăznit. – Var. strulu(i)bat(ic), sturlu(i)bat(ic). Origine incertă, probabil expresivă, cf. (de)străbălat, care este o simplă var. Der. din sl. strĕla „săgeată”, rus. strĕlĭba „lovitură” (Cihac, II, 377) nu pare probabilă. – Der. din lat. *astrolabĭātus (Tiktin; REW 745) este fantezistă. Legătura cu tulburat (Scriban) nu este convingătoare. Vezi definitia »

DENTICULÁT, -Ă adj. cu denticule. (< fr. denticulé) Vezi definitia »

rasculat Vezi definitia »