îmburdá (-déz, îmburdát), vb. – A trînti, a doborî. Origine necunoscută. De la bord „pietricică”, după Giuglea, Dacor., III, 595; din lat. *imburdāre ‹ burdus „catîr”, după Pușcariu, Dacor., III, 838 și DAR; din mag. borda „coastă”, după Drăganu, în DAR; din lat. abhorridus, după Skok, ZRPh., XLIII, 191, cf. REW 23; însă nici una din aceste explicații nu pare pertinentă. Pare a fi vorba mai curînd de un der. expresiv, de la burdu, interj. care apare numai în compuneri ca hurdu-burdu, hurduc-burduc, etc., ce exprimă ideea de hurducătură a unei căruțe, cf. hurduc. Vezi definitia »

anápoda adv. – Invers, pe dos. – Mr. anapod, anapudz. Ngr. ἀνάποδα (Roesler 564; Gáldi 146). Vezi definitia »

DELAPIDÁ vb. tr. a sustrage, a-și însuși bani, valori sau alte bunuri din avutul obștesc aflate în grija sa. (după fr. dilapider, lat. dilapidare) Vezi definitia »

pizda, vulva, in care se baga pula,organ genital feminin care se linge pana la epuizare Vezi definitia »

DA³ conj. v. dar¹. Vezi definitia »