Definita cuvantului prieten
PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s. m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) priétin, -ă s. m. și f.] – Din sl. prijatelĩ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu prieten
BLIXEN, Karen (1885-1962), scriitoare daneză. Povestiri cu caracter fantastic („Șapte povești gotice”) și proză cu caracter autobiografic („Ferma mea africană”). Vezi definitia »
FEN1 s. n. (biol.) caracter fenoptic condiționat genetic. (< fen/otip) Vezi definitia »
CETOGÉN, -Ă adj. (despre alimente) care favorizează producerea de cetone. (< fr. cétogène) Vezi definitia »
PERISPOMÉN adj., s.n. (Cuvânt grec) Care poartă accentul circumflex pe ultima silabă. [Cf. fr. périspomène, gr. perispomenos]. Vezi definitia »
HEXACLORBENZÉN s. m. compus chimic obținut prin substituirea atomilor din benzen cu atomi de clor. (< fr. hexachlorbenzène) Vezi definitia »