ETEROGÉN, -Ă, eterogeni, -e, adj. 1. (Despre elementele unui întreg) Diferit, felurit, deosebit; (despre un întreg) compus din elemente diferite. ♦ Cu origine sau proveniență deosebită. 2. (Înv.; în sintagma) Substantiv eterogen = substantiv neutru. – Din fr. hétérogène. Vezi definitia »

PALEOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima epocă a paleogenului. (< fr. paléocène) Vezi definitia »

ANTIATEROGÉN, -Ă adj. care împiedică producerea ateroamelor. (< fr. antiathérogène) Vezi definitia »

TERÉN s.n. 1. Întindere de pământ. ♦ A sonda terenul = a examina cu atenție situația sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa. ♦ Sol. ♦ Loc, regiune. 2. (Geol.) Totalitatea formațiilor geologice dintr-o porțiune a scoarței terestre. 3. (Fig.) Domeniu de activitate, de preocupări. ♦ Pe teren = la fața locului; la locul de muncă. [< fr. terrain]. Vezi definitia »

ULCEROGÉN, -Ă, ulcerogeni, -e, adj. (Med.) Care produce ulcer. – Din fr. ulcérogène. Vezi definitia »