SPĂTĂRÍE, spătării, s. f. 1. Demnitatea, rangul de (mare) spătar². ♦ Instituție condusă de (marele) spătar²; clădire în care funcționa această instituție. 2. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii și unde era așezat tronul. ◊ Spătăria (cea) mică = camera de lucru a domnului. – Spătar² + suf. -ie. Vezi definitia »

LĂDĂȚÚIE, lădățui, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui lădiță. – Lădiță + suf. -uie. Vezi definitia »

DIGÉSTIE s. f. proces de transformare a alimentelor din aparatul digestiv în produși asimilabili. (< fr. digestion, lat. digestio) Vezi definitia »

ANENCEFALÍE s.f. (Biol.) Monstruozitate care constă în lipsa sau în reducerea creierului la nou-născuți. [Gen. -iei. < fr. anencéphalie]. Vezi definitia »

SPERMOGONÍE s.f. (Bot.) Celulă germinală producătoare de spermatii. [Gen. -iei, var. spermatogonie s.f. / < fr. spermogonie, cf. gr. sperma – sămânță, gone – producere]. Vezi definitia »