MĂIESTRÍE, (2, 3) măiestrii, s. f. 1. Pricepere, iscusință deosebită; talent, dibăcie, artă. ◊ Măiestrie artistică = totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul desăvârșirii unei opere literare sau de artă. 2. (Înv.; concr.) Lucrare, operă, creație. ♦ Lucru care denotă iscusință sau meșteșug în execuție; unealtă, instrument, aparat ingenios. 3. Meserie, meșteșug (care cere pricepere). [Pr.: mă-ies-] – Măiestru + suf. -ie. Vezi definitia »

HELMINTOLOGÍE s.f. Capitol al parazitologiei care studiază viermii paraziți. [Gen. -iei. / < fr. helminthologie < gr. helmins, -minthos – vierme, logos – studiu]. Vezi definitia »

BRONHODILATÁȚIE s.f. Dilatație a bronhiilor și a bronhiolelor. [Gen. -iei. / < fr. bronchodilatation]. Vezi definitia »

ACIDIMETRÍE s.f. Capitol din analiza volumetrică privind determinarea acidității lichidelor. ♦ Metodă de analiză chimică volumetrică a acizilor prin neutralizare cu o bază. [< fr. acidimétrie]. Vezi definitia »

CIRTOMETRÍE, cirtometrii, s. f. (Med.) Măsurare a perimetrului toracic. – Din fr. cyrtométrie. Vezi definitia »