LINGOTIÉRĂ, lingotiere, s. f. Formă metalică (de obicei din fontă) în care se toarnă metalele sau aliajele topite pentru obținerea lingourilor. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. lingotière. Vezi definitia »

TĂGẤRȚĂ, tăgârțe, s. f. Traistă, sac. – Comp. ngr. tagartzíka «geantă de călătorie». Vezi definitia »

CIRCUMSTÁNȚĂ, circumstanțe, s. f. Împrejurare (particulară) care însoțește o întâmplare, un fapt, o acțiune sau un fenomen; (la pl.) totalitatea unor condiții date. ◊ Loc. adj. și adv. De (sau pentru) circumstanță = (care se face, are loc) într-o anumită împrejurare, fără a fi valabil în mod obiectiv și general. – Din lat. circumstantia, fr. circonstance. Vezi definitia »

FÍBULĂ s.f. 1. Agrafă de metal cu care se încheiau în antichitate hainele. 2. Peroneu. [< lat. fibula, cf. fr. fibule]. Vezi definitia »

SCRISORÍCĂ, scrisorele, s. f. Diminutiv al lui scrisoare (1). – Scrisoare + suf. -ică. Vezi definitia »