ABRUZZI [abrúti] 1. Munți calcaroși în centrul Italiei, parte componentă a M-ților Apenini. Alt. max.: 2.912 m (vf. Corno Grande din masivul Gran Sasso d’Italia). Parc național. 2. Reg. în Italia centrală; 10,8 mii km²; 1,27 mil. loc. (1989). Centrul ad-tiv.: L’Aquila. Expl. de asfalt, petrol, bauxită. Tutun. Viticultură. Ovine, caprine. Vezi definitia »

COLĂRÉZI s. m. pl. (Pop.) Bucățele de cocă¹ care se fierb în lapte sau în anumite mâncăruri; p. ext. mâncare (pentru copii) făcută din făină fiartă în lapte. – Et. nec. Vezi definitia »

ALBIGÉNZI s. m. pl. Adepți ai unei secte rigoriste și antiecleziastice, cu centrul în orașul Albi din sudul Franței, reprimată sângeros de papalitate (sec. XII și începutul sec. XIII) – Din lat. [civitas] Albigensium, germ. Albigenser. Cf. fr. albigeois. Vezi definitia »

VEȘTEZÍ vb. IV v. veșteji. Vezi definitia »

AMIÁZI s. f. v. amiază. Vezi definitia »