DESCURAJATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Descurajant. [< descuraja + -tor]. Vezi definitia »

DISJUNCTÓR s. n. dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerințelor unei funcționări corecte. (< fr. disjoncteur) Vezi definitia »

TĂIETÓR², tăietori, s. m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor în abator. ♦ (Înv.) Omorâtor, ucigaș. – Din tăia + suf. -(ă) tor. Vezi definitia »

ajutór (ajutoáre), s. n. – 1. Sprijin. – 2. Persoană care ajută, auxiliar. – 3. Locțiitor, adjunct. Mr. ağutor, megl. jutor. Lat. adiūtōrium (Cipariu, Gram., 62; Pușcariu 53; Candrea-Dens., 35; REW 173; DAR; Rosetti, I, 162); cf. prov. ajutori. – Der. ajutora, vb., pe care DAR îl consideră a fi reprezentant al unui lat. *adiūtŭlāre, și Candrea al lui *adiūtōriāre, ambele fiind de prisos, deoarece vb. se explică prin mijloacele interne ale rom.; ajutori, vb. (a ajuta); ajutorie, s. f. (ajutor, asistență); ajutorință, s. f. (ajutor; contribuție impusă în Mold., în sec. XVIII, cu caracter tranzitoriu); ajutornic, adj. (milostiv); neajutorat, adj. (lipsit de ajutor). Vezi definitia »

PĂRTINITÓR, -OÁRE, părtinitori, -oare, adj. Care părtinește, favorizează, protejază pe cineva în dauna altcuiva. – Părtini + suf. -tor. Vezi definitia »