FONATÓR, -OÁRE adj. care produce sunetele vorbirii. ♦ organ (sau aparat, canal) ~ = organ (sau aparat, canal) care produce sunetele vorbirii. (< fr. phonateur) Vezi definitia »

IERTĂTÓR, -OÁRE, iertători, -oare, adj. Care iartă ușor. – Ierta + suf. -ător. Vezi definitia »

RESPIRATÓR, -OÁRE /RESPIRATÓRIU, -IE I. adj. referitor la respirație. II. adj., s. n. (aparat) care asigură respirația. (< fr. respiratoire) Vezi definitia »

scăndălisitór, scăndălisitoáre, adj. (înv. și reg.) scandalos. Vezi definitia »

PRIGONITÓR, -OÁRE, prigonitori, -oare, s. m. și f. Persoană care prigonește; asupritor. – Prigoni + suf. -tor. Vezi definitia »