SURDOPEDAGOGÍE s.f. Ramură a pedagogiei care studiază procesul instruirii și educării copiilor surdomuți. [< surdo- + pedagogie]. Vezi definitia »

ORDALÍE, ordalii, s. f. Mod de stabilire a dreptății sau a vinovăției părților în litigiu, caracteristic evului mediu, prin diferite probe (a focului, a apei clocotite și a fierului încins) sau prin duelul judiciar. [Acc. și: ordálie] – Din fr. ordalie, lat. ordalium. Vezi definitia »

PARODONTOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile dinților. (< fr. parodontopathie) Vezi definitia »

PERDÍȚIE, perdiții, s. f. Stare de decădere morală în care se află cineva; pierzanie. ♦ Ceea ce provoacă decăderea morală a cuiva. – Din fr. perdition. Vezi definitia »

DUODENOTOMÍE s.f. (Med.) Incizie operatorie a duodenului. [Gen. -iei. / < fr. duodénotomie, cf. lat duodenum – duoden, gr. tome – tăiere]. Vezi definitia »