DOMNÍE, domnii, s. f. 1. Autoritatea politică și juridică a domnului (3); demnitatea de domn. ♦ Timpul cât un domn (3) se află la conducerea țării. ♦ Regiune sau populație stăpânită de un domn (3). 2. Dominație, stăpânire, putere. 3. (Înv.; formează locuțiuni pronominale cu valoare de pronume de reverență) Vom face cum vei hotărî domnia-ta. ♦ (Cu valoare de pronume al maiestății) Măria-ta. – Domn + suf. -ie. Vezi definitia »

TEROTEHNOLOGÍE s. f. terotehnică. (< engl. terotechnology) Vezi definitia »

PREMUNÍȚIE s.f. 1. (Med.) Stare de rezistență la orice nouă infecție a unui organism deja infectat; imunitate la infecție. 2. Premoniție (1) [în DN]. [Gen. -iei. / < fr. prémunition, cf. lat. praemunitio – apărare]. Vezi definitia »

ACEFALÍE s.f. 1. Lipsa capului la unele animale inferioare. 2. Monstruozitate congenitală constând în lipsa capului la făt. [Gen. -iei. / < fr. acéphalie]. Vezi definitia »

STRIOSCOPÍE s.f. Metodă de cercetare fotografică a fenomenelor care au loc în masa unui fluid într-o suflerie aerodinamică. [Pron. stri-o-, gen. -iei. / < fr. strioscopie]. Vezi definitia »