ZI-MÚNCĂ s.f., (v. zi (1)) art. zíua-múncă, g.-d. art. zílei-múncă; pl. zíle-múncă Vezi definitia »

STRICTÚRĂ s.f. Strâmtare, îngustare a unui canal sau a unui orificiu al organismului în urma unei boli. [Cf. germ. Striktur, lat. strictura]. Vezi definitia »

víță (-țe), s. f. – 1. Vie (Vitis vinifera). – 2. Lăstar, mlădiță de vie. – 3. Urmaș, descendent. – 4. Fiecare dintre ramificațiile care împletesc o funie sau o codiță. – 5. Șuviță de păr. – Megl. viță. Lat. vῑtĕa (Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Pușcariu 1911; Tiktin; REW 9388), cf. it. dial. vittsa, fr. vis. Der. din rus. vica (Weigand, BA, III, 109) este total improbabilă, deoarece cultivarea viței de vie nu este proprie țărilor sl. Pentru trecerea semantică de la ideea de „lăstar” la cea de „smoc”, cf. sp. guedeja ‹ lat. viticula. – Der. vițion, s. n. (smoc); vițos, adj. (mițos). Din rom. provin ngr. βίτσα (Meyer, Neugr. St., II, 18; Hoeg 132), bg., sb., rus. vica (Capidan, Raporturile, 220). Vezi definitia »

BRIGANTÍNĂ s.f. 1. Corabie ușoară, cu două catarge și o singură punte. 2. Pânză de formă trapezoidală, legată de artimon. [< it. brigantina, fr. brigantine]. Vezi definitia »

TETRÓDĂ, tetrode, s. f. Tub electronic cu patru electrozi situați într-un balon cu vid. – Din fr. tétrode. Vezi definitia »