Definita cuvantului procură
PROCÚRĂ, procuri, s. f. Împuternicire legalizată prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; (concr.) act prin care se dă această împuternicire; mandat. – Din germ. Prokura.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu procură
poienioáră, poienioáre, s.f. (pop.) poieniță. Vezi definitia »
XILOLITOGRAVÚRĂ s.f., pl. xilolitogravúri Vezi definitia »
AMPRÍZĂ s.f. 1. Lățimea totală a fâșiei de teren pe care urmează a se construi o cale de comunicație publică. 2. Influență, ascendent, autoritate morală. [< fr. emprise]. Vezi definitia »
prágilă2, prăgile, s.f. (reg.) cătare la pușcă. Vezi definitia »
CROAZẮ s. f. v. croazea. Vezi definitia »