AVANGÁRDĂ, avangărzi, s. f. (Adesea fig.) Subunitate sau unitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de siguranță. ◊ Loc. adj. De avangardă = a) care merge în frunte, care conduce; b) care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate (în literatură și artă). ♦ Mișcare literară, artistică etc. care joacă (prin noutățile aduse) rol de precursor. – Din fr. avant-garde. Vezi definitia »

chéucă adv. (reg.; în loc.) brambura, fără țintă, fără folos (a umbla cheucă). Vezi definitia »

ARHITECTÓNICĂ s.f. Îmbinare a elementelor constitutive ale unei construcții. ♦ (Fig.) Construire, mod de îmbinare, de realizare. [Cf. fr. architectonique, germ. Architektonik]. Vezi definitia »

prală s. invar. (țig.) frate, tovarăș. Vezi definitia »

pântecătúră s.f. (pop.) balonare a abdomenului. Vezi definitia »