órdin (órdine), s. n. – Poruncă, comandament. It. ordine. E dubletul lui ordine, s. f. (rînduială), din lat. ordinem (sec. XIX). – Der. (din fr.) ordinal, adj.; ordinar, adj. (curent, vulgar); ordinanță, s. f., din pol. ordynans (Tiktin), sec. XVIII, înv.; ordona, vb.; ordonanță, s. f., din germ. Ordonnanz, cf. rus. orodonanc; ordonator, s. m.; ordonanța, vb. (a da, a emite un act); coordona, vb.; dezordine, s. f.; dezordona, vb.; subordina (var. subordona) vb., din fr. subordonner. Vezi definitia »

FESCENÍN, -Ă adj. din Fescennia (Etruria). ♦ versuri (sau cântece) ĕ = versuri, poezii satirice latine. (< fr. fescennin, lat. fescenninus) Vezi definitia »

LADÍN², -Ă, ladini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a unei părți din Elveția și din nordul Italiei; p. ext. retoroman. 2. Adj. Care aparține ladinilor² (1), privitor la ladini² ♦ (Substantiv, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini² (1); retoromană. – Din it. ladino. Vezi definitia »

vecín (-nă), adj. – Bovin. Lat. vaccinus (Candrea). Se folosește numai în numele de plantă limbă vecină, s. f. (Scolopendrium vulgare). Vezi definitia »

LAMANTÍN s. m. mamifer cetaceu erbivor cu corpul masiv, asemănător cu foca, care trăiește în fluviile mari din Africa și America tropicală. (< fr. lamantin) Vezi definitia »