Definita cuvantului ordin
órdin (órdine), s. n. – Poruncă, comandament. It. ordine. E dubletul lui ordine, s. f. (rînduială), din lat. ordinem (sec. XIX). – Der. (din fr.) ordinal, adj.; ordinar, adj. (curent, vulgar); ordinanță, s. f., din pol. ordynans (Tiktin), sec. XVIII, înv.; ordona, vb.; ordonanță, s. f., din germ. Ordonnanz, cf. rus. orodonanc; ordonator, s. m.; ordonanța, vb. (a da, a emite un act); coordona, vb.; dezordine, s. f.; dezordona, vb.; subordina (var. subordona) vb., din fr. subordonner.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ordin
ANTICREȘTÍN, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care este împotriva creștinismului. / < anti- + creștin, cf. fr. antichrétien]. Vezi definitia »
ENCRÍN s.m. (Geol.) Gen de echinoderme fosile din triasic; crin-de-mare. / < fr. encrine, cf. gr. en – în, krinon – crin]. Vezi definitia »
jápchin s.m. sg. (reg.) bubulițe pe corp; jep. Vezi definitia »
pășín (= pâșin) adj. (pl. pășini, f. pășină, pășine) Vezi definitia »
CĂLÍN, călini, s. m. Arbust sălbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe și cu fructe roșii, zemoase, necomestibile, în formă de ciorchini (Viburnum opulus). - Din călină (derivat regresiv). Vezi definitia »