GHIBÓRȚ, ghiborți, s. m. Pește de apă dulce, de culoare verde-măslinie, cu capul scurt și cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi (Acerina cernua). [Var.: ghigórț s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

vitamina Ț expr. (glum.) țuică. Vezi definitia »

jbliț, jblițuri s. n. lanț de sârmă din vârful prăjinii hingherului. Vezi definitia »

CONÉȚ s. n. (Înv. și reg.) 1. Sfârșit. ◊ Expr. A face (sau a pune) cuiva conețul = a pune cuiva capăt zilelor, a-l omorî. 2. Șotie, boroboață. – Din sl. konĩcĩ. Vezi definitia »

pităngúț, -ă, adj. (reg.) micuț. Vezi definitia »