Definita cuvantului coneț
CONÉȚ s. n. (Înv. și reg.) 1. Sfârșit. ◊ Expr. A face (sau a pune) cuiva conețul = a pune cuiva capăt zilelor, a-l omorî. 2. Șotie, boroboață. – Din sl. konĩcĩ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu coneț
a fi dat cu șmulț expr. (înv.) 1. a fi la curent cu mersul evenimentelor. 2. a fi învățat cu greul. 3. (intl.) a fi versat / experimentat. Vezi definitia »
șorț (-țuri), s. n. – Îmbrăcăminte de protecție care se poartă dinainte. – Var. Munt., Trans. șurț. Germ. Schurze (Diez, Gramm., I, 129; Mîndrescu, 93; Cihac, II, 392; Borcea 214), prin intermediul pol. szorc, ceh. šorc, mag. surc. Vezi definitia »
BĂNÚȚ, bănuți, s. m. 1. Diminutiv al lui ban1; monedă de valoare sau de dimensiune mică. ♦ (La pl.) Bani mulți, de valoare. 2. Germenul oului (fecundat). 3. Plantă erbacee cu flori mici și rotunde, frumos colorate (Bellis perennis). Vezi definitia »
GOLOMĂȚ s. m. V. golomoz1. Vezi definitia »
neniúț s.m. (reg.) neniuluc, neniuluț (de la „nene”). Vezi definitia »