SINTÁGMĂ s. f. unitate semantico-sintactică stabilă, din două sau mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare. (< fr. syntagme) Vezi definitia »

PROPAGÚLĂ s.f. (Biol.) Formație de celule filamentoase sau frunzoase la alge care asigură înmulțirea vegetativă. [< fr. propagule]. Vezi definitia »

vírgulă (-le), s. f. – Unul din semnele de punctuație. Lat. virgula (sec. XIX). Vezi definitia »

cotéică s.f. (reg.) amvon (la biserică). Vezi definitia »

GLICOLÍZĂ s.f. Descompunere a glucidelor în ficat și în mușchi. [< fr. glycolyse, cf. gr. glykys – dulce, lysis – desfacere]. Vezi definitia »