RESTRICTÍV, -Ă, restrictivi, -e, adj. Care îngrădește, care limitează, care creează restricții. – Din fr. restrictif. Vezi definitia »

OFENSÍV, -Ă I. adj. care atacă; cu caracter de ofensivă (II). ◊ agresiv. II. s. f. 1. formă principală a acțiunilor de luptă, înaintarea către obiectiv, cu scopul de a-l nimici pe inamic; atac. ◊ (sport; în jocurile cu mingea) atac susținut al unei echipe împotriva echipei adverse. 2. (fig.) acțiune puternică ce urmărește a realiza ceva. (< fr. offensif, /II/ offesnive, it. offensiva, germ. Offensive) Vezi definitia »

PREMUNITÍV, -Ă adj. Care conferă premuniție. [< fr. prémunitif]. Vezi definitia »

PERTURBATÍV, -Ă adj. Perturbator. [Cf. it. perturbativo]. Vezi definitia »

corozív adj. m., pl. corozívi; f. corozívă, pl. corozíve Vezi definitia »