ARMÓNIC, -Ă, armonici, -e, adj. Bazat pe principiile armoniei; armonios. ♦ (Substantivat, f. pl.) Sunete care însoțesc sunetul fundamental, dându-i un anumit timbru. – Fr. harmonique (lat. lit. harmonicus). Vezi definitia »

HEBEFRÉNIC, -Ă, hebefrenici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hebefrenie. – Din fr. hébéphrénique. Vezi definitia »

POSTBÉLIC, -Ă adj. De după război. [Cf. lat. post – după, bellum – război]. Vezi definitia »

AGÓNIC, -Ă, agonici, -ce, adj. Referitor la agonie; care este în agonie. – Cf. germ. agonisch. Vezi definitia »

CARBÓLIC adj. acid ~ = acid fenic. (< fr. carbolique) Vezi definitia »