Definita cuvantului armonic
ARMÓNIC, -Ă, armonici, -e, adj. Bazat pe principiile armoniei; armonios. ♦ (Substantivat, f. pl.) Sunete care însoțesc sunetul fundamental, dându-i un anumit timbru. – Fr. harmonique (lat. lit. harmonicus).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu armonic
FITOTERÁPIC, -Ă, fitoterapici, -ce, adj. (Med.) Care este folosit în fitoterapie; de fitoterapie. – Din fr. phytothérapique. Vezi definitia »
ANAHORÉTIC, -Ă adj. de anahoret; (fig.) (< fr. anacho-rétique) Vezi definitia »
ELEÁTIC, -Ă, eleatici, -ce, adj. Referitor la eleați, al eleaților. [Pr.: -le-a-] – Din fr. éléatique. Vezi definitia »
PORÚCIC, porucici, s. m. (Înv.) Locotenent; p. gener. ofițer (rus). [Var.: parúcic s. m.] – Din rus. porucik. Vezi definitia »
MÚTIC, -Ă adj. (Despre frunze) Care se termină cu un organ prelungit (spin, aculeu etc.). [< fr. mutique, cf. lat. muticus – spin]. Vezi definitia »