GAZOMÉTRU s.n. 1. Aparat pentru măsurarea cantității de gaz care străbate o conductă. 2. Rezervor pentru înmagazinarea de gaze și de distribuire a lor sub presiune constantă. [< fr. gazomètre]. Vezi definitia »

TAHIOMÉTRU s. n. v. taheometru. Vezi definitia »

LABRU s. m. pește marin comestibil, viu colorat, care trăiește pe lângă țărmuri stâncoase; buzat. (< fr. labre) Vezi definitia »

CURENTOMÉTRU s.n. (Hidr.) Dispozitiv pentru determinarea vitezei curentului. [Cf. fr. courantomètre]. Vezi definitia »

mulatru, mulatri s. m. (deț.) țigan, rrom. Vezi definitia »