SPECTROFOTOMETRÍE s. f. parte a opticii, determinarea intensității radiațiilor monocromatice dintr-un spectru. (< fr. spectrophotométrie) Vezi definitia »

PODOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul și tratamentul afecțiunilor piciorului. – Din fr. podologie. Vezi definitia »

ASTAZÍE s. f. imposibilitate patologică de a realiza și menține poziția verticală. (< fr. astasie) Vezi definitia »

METODOLOGÍE s.f. 1. Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza metodelor folosite în știința modernă; știință și teorie despre metodă. 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o știință. 3. Metodă de cunoaștere cu maximum de generalitate. [Gen. -iei. / < fr. méthodologie, cf. gr. methodos – metodă, logos – studiu]. Vezi definitia »

TITILOMANÍE s.f. (Med.) Mania de a se scărpina. [Gen. -iei. / < fr. titillomanie, cf. lat. titillare – a scărpina, gr. mania – manie]. Vezi definitia »