SIGNORÍE s. f. organ de conducere în unele comune-republici italiene din evul mediu; primărie; localul, reședința ei. (< it. signoria) Vezi definitia »

OPSIURÍE s.f. (Med.) Eliminare întârziată a urinei după mese ca urmare a întârzierii absorbției intestinale. [Pron. -psi-u-ri-e, gen. -iei. / < fr. opsiurie, cf. gr. opsios – în întârziere, ouron – urină]. Vezi definitia »

ASFIXÍE s.f. Oprire a respirației (cauzată de strangulare, de respirarea unui gaz toxic, de înecare etc.) care poate provoca încetarea bătăilor inimii și moartea; înăbușire, sufocare. [Gen. -iei. / < fr. asphyxie, cf. gr. asphyxia – oprire a pulsației]. Vezi definitia »

ELECTROSCOPÍE s. f. disciplină care studiază electroscoapele și aplicațiile lor. (< fr. électroscopie) Vezi definitia »

MONOFAZÍE s. f. tulburare a vorbirii în care bolnavul repetă un singur cuvânt sau o singură propoziție. (< engl. monopfazia) Vezi definitia »