CRONAXÍE s.f. Timpul fiziologic caracteristic de excitabilitate a fiecărui organ sau țesut; (spec.) durata minimă de acțiune a unui curent electric, necesar ca substratul excitat să atingă pragul de răspuns. [Gen. -iei. / < fr. chronaxie, cf. gr. chronos – timp, axia – evaluare]. Vezi definitia »

LEUCOCITOMETRÍE s. f. numărarea de globule albe. (< fr. leucocytométrie) Vezi definitia »

ARGUȚÍE s. f. (Livr.) Argumentare sofistică bazată pe fapte nesemnificative sau nesigure; subtilitate exagerată în argumentare. – Din fr. argutie, lat. argutia. Vezi definitia »

TIHĂRÁIE, tihărăi, s. f. (Pop.) Povârniș pe coasta unui munte; râpă abruptă; loc râpos, sălbatic, acoperit cu vegetație deasă; tihărie. – Et. nec. Vezi definitia »

SEGREGÁȚIE s. f. 1. segregare (3). ♦ ~ rasială = politică de discriminare constând în separarea unor grupuri de oameni din interiorul aceleiași țări pe criterii de rasă. 2. porțiune neomogenă dintr- un aliaj, prin concentrarea impurităților. (< fr. ségrégation) Vezi definitia »