OICONÍM OI-/ s. n., adj. (cuvânt) care denumește o așezare omenească. (< oico- + -onim) Vezi definitia »

ȚINTIRÍM, țintirimuri, s. n. (Reg.) Cimitir. [Pl. și: țintirime. – Var.: ținterím, cintirím s. n.] – Din magh. cinterem. Vezi definitia »

PRIM, -Ă adj., num. ord. 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ◊ Materie primă = material prin a cărui prelucrare se obțin produse finite. 2. Cel mai bun; cel mai însemnat etc. ◊ De prim rang = de calitate superioară. 3. Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. // Element prim de compunere savantă cu sensul „întâi”, „primul”. [Var. primi-, primo-. / < lat. primus, cf. fr. primi-, it. primo-]. Vezi definitia »

MAGNANÍM, -Ă adj. Mărinimos, cu suflet nobil. [< fr. magnanime, cf. lat. magnanimus < magnus – mare, animus – suflet]. Vezi definitia »

IM²- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: in¹-] – Din fr., lat. in-. Vezi definitia »