prim (prímuri), s. n. – Bordură, ceapraz, firet. – Var. primă „panglică”. Mag. prém (Cihac, II, 292). În Trans. Vezi definitia »

AEROMARÍTIM, -Ă adj. Aeronaval. [< fr. aéromaritime]. Vezi definitia »

EPONÍM s.m. Magistrat care, în cetățile Greciei antice și în vechea Romă, dădea numele său anului; (mai ales) primul dintre cei nouă arhonți ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dădea numele său anului. // adj. Care dă numele său unui loc, unui oraș etc. [< fr. éponyme, cf. gr. epi – pe, onoma – nume]. Vezi definitia »

ASTERONÍM s.n. Grup de asteriscuri (urmând după o majusculă) care înlocuiesc un nume. [< fr. astéronyme, cf. gr. aster – stea, onoma – nume]. Vezi definitia »

MIM s.n. Scurtă comedie populară antică, alcătuită din scene comice simple, grosolane, cu glume vulgare, al căror subiect era luat din viața de toate zilele. [Pl. -uri. / cf. fr. mime, it. mimo, lat. mimus < gr. mimeomai – imit]. Vezi definitia »