DOXOLOGÍE s. f. 1. moment în liturghia creștină în care se face glorificarea lui Cristos. 2. studiu sistematic al rolului pe care îl are aprecierea în învățământul școlar. (< fr. doxologie) Vezi definitia »

ADNOTÁȚIE, adnotații, s. f. Adnotare. – Din lat. adnotatio, annotatio. Vezi definitia »

NEOPLASTÍE s. f. refacere, prin autoplastie, a unui țesut distrus. (< fr. néoplastie) Vezi definitia »

ciníe (ciníi), s. f. – 1. Instrument, unealtă, sculă. – 2. Farmec, vrajă. Sl. činije „aranjare”, de la činiti „a fabrica” (DAR), cf. pol. czyn „unealtă”. Mai puțin probabilă der. propusă de Conev 66, din sl. čininie. Der. cinac, s. n. (unelte, scule); ciniele, s. f. pl. (unelte, scule); cinioară, s. f. (unealtă de pescuit); încinia, vb. (Trans., a înșeua). Vezi definitia »

COLOCÁZIE s. f. plantă tropicală din familia aracee, cu rizomul bogat în feculă, la noi, plantă ornamentală de interior. (<lat., fr. colocasia) Vezi definitia »