Definita cuvantului cinie
ciníe (ciníi), s. f. – 1. Instrument, unealtă, sculă. – 2. Farmec, vrajă. Sl. činije „aranjare”, de la činiti „a fabrica” (DAR), cf. pol. czyn „unealtă”. Mai puțin probabilă der. propusă de Conev 66, din sl. čininie. Der. cinac, s. n. (unelte, scule); ciniele, s. f. pl. (unelte, scule); cinioară, s. f. (unealtă de pescuit); încinia, vb. (Trans., a înșeua).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cinie
DISCÚȚIE s.f. 1. Convorbire, conversație, schimb de păreri. ♦ Contrazicere; dispută. 2. (La pl.) Schimb de păreri, discutare a unei anumite chestiuni; dezbateri. [Gen. -iei, var. discuțiune s.f. / cf. fr. discussion, lat. discussio]. Vezi definitia »
FILMOGRAFÍE s. f. Totalitatea filmelor realizate de un producător, interpret, regizor etc. – Din fr. filmographie. Vezi definitia »
MEDICÁȚIE s. f. administrarea de medicamente în scop terapeutic. (< fr. médication) Vezi definitia »
istórie (istórii), s. f. – 1. Știință care studiază dezvoltarea complexă a societății, a unui popor etc. – 2. Poveste, relatare. – 3. Conflict, încurcătură, necaz. – 4. Organ genital. – Mr. isturie. Lat. historia sau gr. ἰρτορία (sec. XVII). Accentul istorie, înv., se aude actualmente numai pentru sensurile 3 și 4. – Der. istorioară, s. f. (anecdotă, povestire distractivă, banc); istornic, adj. (istoric), sec. XVIII, înv.; istoric, adj., din fr. historique; istoricesc, adj. (istoric), sec. XVII, înv.; istoric, s. m. (specialist în istorie), din lat. historicus, sec. XVII; istorisi (var. rară istori), vb. (a povesti, a relata), din gr. ἰρτορῶ, ἰρτορίσω; istoriograf, s. m. (cronicar, istoric), din gr. ἰρτοριόγραφος (sec. XVIII); istoriografie, s. f. (știință auxiliară istoriei care se ocupă cu studiul evoluției concepțiilor și operelor istorice); preistorie, s. f., din fr. préhistoire; preistoric, adj. Vezi definitia »
LĂUZÍE s. f. Starea lăuzei; timpul cât femeia este lăuză. [Pr.: lă-u-. – Var.: lăhuzíe, lehuzíe s. f.] – Lăuză + suf. -ie. Vezi definitia »