Definita cuvantului habitaclu
HABITÁCLU s.n. 1. Locaș special al busolei pe o navă. 2. Spațiu amenajat într-o aeronavă pentru echipaj, călători, poștă etc. [Pl. -le, -luri. Var. abitaclu s.n. / < fr. habitacle, cf. it. abitacolo].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu habitaclu
ȘPÁCLU s.n. Unealtă formată dintr-o lamă triunghiulară de oțel, cu care se răzuiește tencuiala, chitul etc. [< germ. Spachtel]. Vezi definitia »
SÚFLU s. n. 1. agitare a aerului (produsă de vânt). ◊ presiune violentă produsă de gazele unui exploziv. 2. zgomot cardiac care se observă în anumite boli de inimă, asemănător cu zgomotul unor foale. (< fr. souffle) Vezi definitia »
ANTETÍTLU s.n. Datele înscrise înaintea titlului unei cărți, cuprinzând denumirea instituției care s-a ocupat de întocmirea ei. [< ante- + titlu, după fr. avant-titre]. Vezi definitia »
PERICÍCLU s. n. strat extern al cilindrului central al rădăcinii și tulpinii. (< fr. péricycle) Vezi definitia »
CVADRÚPLU, -Ă adj. Împătrit. // s.m. și f. Gemeni născuți în număr de patru. [Var. cuadruplu, -ă adj. / < lat. quadruplex, cf. fr. quadruple]. Vezi definitia »