schílav, schílavă, schílavi, schílave, adj. (înv.) 1. (pop.) schilod; ciung, olog. 2. (reg.) sleit de puteri (din cauza bătrâneții). Vezi definitia »

SCLAV, -Ă s.m. și f. Persoană exploatată și lipsită de orice mijloace de existență, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân care îl socotea drept un obiect al său; rob. ♦ (Fig.) Cel care satisface în mod servil, cu supunere oarbă, voința altuia. ♦ (Fig.) Persoană care își consacră acțiunile unei dogme, unei pasiuni etc. [< lat. med. sclavus, cf. fr. esclave]. Vezi definitia »

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. – Fr. brave (<it.). Vezi definitia »

SCHÍLAV, -Ă, schilavi, -e, adj. (Înv. și pop.) Schilod. – Probabil contaminare între chilav (reg. „schilod” < bg., scr. ) și schilod. Vezi definitia »

PRISTÁV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ. Vezi definitia »