ALOCAȚIÚNE s.f. v. alocație. Vezi definitia »

PUNCTUAȚIÚNE s.f. v. punctuație. Vezi definitia »

PERTURBAȚIÚNE s.f. v. perturbație. Vezi definitia »

TRACȚIÚNE, tracțiuni, s. f. Acțiune de deplasare a unui vehicul, a unui sistem tehnic etc. prin tragere cu ajutorul unei forțe exterioare (animale sau mecanice); forță care pune în mișcare un vehicul, un sistem tehnic etc. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. traction. Vezi definitia »

SUPRAPÚNE vb. I. tr. a pune un lucru deasupra altuia, a așeza unul peste altul. II. refl. a se afla așezat deasupra altuia; (p. ext.) a coincide în timp. (după fr. superposer) Vezi definitia »