ISOCARÉN, -Ă adj. v. izocaren. Vezi definitia »

PLEISTOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a cuaternarului, caracterizată din punct de vedere climatic prin alternanța intervalelor reci (glaciații) cu intervale calde (interglaciații); glaciar; diluviu. // adj. Care aparține acestei epoci; diluvian. [Pron. ple-is-. / < fr. pléistocène, cf. gr. pleistos – cel mai, kainos – nou]. Vezi definitia »

SPLEEN s.n. v. splin. Vezi definitia »

GREISÉN s.n. (Geol.) Rocă granuloasă, alcătuită din cuarț și mică, formată prin transformarea granitului sub acțiunea soluțiilor magmatice reziduale. [Pron. grai-zen. / < germ. Greisen]. Vezi definitia »

ANDROGÉN, -Ă adj., s.m. (Substanță) care stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale masculine. [< fr. androgène, cf. gr. aner – bărbat, gennan – a naște]. Vezi definitia »