egúmen (egúmeni), s. m. – Superior al unei mănăstiri de călugări ortodocși. Erau numiți de episcopi (începînd cu Miron Barnovski, 1627, de călugării înșiși) și prezentați Domnului de Marele Sfetnic sau Logofăt. De la constituția lui Constantin Mavrocordat (1734) au fost desemnați de mitropolit și confirmați de Domnitor. – Var. igumen. Mt. igumin. Ngr. ἠγούμενος, cf. bg. igumen (Conev 108). – Der. egumenie, s. f. (demnitate de egumen), din ngr. ἠγουμενία; egumenesc, adj. (propriu unui egumen). Vezi definitia »

CECÉN, -Ă, cecéni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Cecenei (republică în SE Rusiei, pe versanții nordici ai munților Caucaz) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ceceniei sau cecenilor (1), privitor la Cecenia sau la ceceni, originar din Cecenia. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de ceceni (1). Vezi definitia »

1.Termen cu care sunt referite femeile;2. Despre ceva tare, marfă;3. Partea externă a organului genital feminin;4. Persoana de sex masculin care se teme de nimicuri si prezinta sentimente asemanatoare persoanelor de sex feminin. In acelasi timp acea persoana poate fi atrasa de barbati dar in unele cazuri izolate si de femei, insa numai pe rand. Vezi definitia »

POSTABDOMÉN, postabdomene, s. n. (Entom.) Partea posterioară a abdomenului unor artropode. – Din fr. postabdomen. Vezi definitia »

CATEHUMEN (‹ fr., lat.) s. m. 1. Persoană care dorind să devină creștină, se pregătește în vederea primirii botezului. 2. (La protestanți) Tînăr sau tînără care, la sfîrșitul instrucției religioase, își confirmă public dorința botezului și este admis în comunitate. 3. Aspirant la o inițiere oarecare. Vezi definitia »