OBLIGÁȚIE s.f. 1. Datorie; angajament, îndatorire. ♦ Obligațiune (2) [în DN]. ♦ Act prin care cineva se obligă sau este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru. 2. Datorie morală; motiv de recunoștință. [Gen. -iei, var. obligațiune s.f. / cf. lat. obligatio, fr. obligation, rus. obligațiia]. Vezi definitia »

POLIARTROPATÍE s.f. (Med.) Afecțiune constând din mai multe artropatii. [Gen. -iei. / < fr. polyarthropathie]. Vezi definitia »

LIPIDOLOGÍE s. f. studiul lipidelor. (< fr. lipidologie) Vezi definitia »

OSẤRDIE s. f. (Pop.) Stăruință în executarea unui lucru; ardoare, zel, râvnă, sârguință, străduință. – Din sl. usrŭdije. Vezi definitia »

EXCÍZIE s. f. 1. extirpare a unei porțiuni de țesut sau organ. 2. (tehn.) tăiere, scoatere a unui fragment dintr-un material sau dintr-o piesă. (< fr. excision, lat. excisio) Vezi definitia »