PLEIOTROPÍE s. f. capacitate a unei gene de a condiționa apariția concomitentă a mai multor caractere ereditare; pleiotropism. (< fr. pléiotropie) Vezi definitia »

EFEBOLOGÍE s. f. studiu al modificărilor structurale și funcționale ale pubertății masculine. (< fr. éphébologie) Vezi definitia »

OMOLOGÍE s.f. Calitatea a ceea ce este omolog. ♦ (Mat.) Corespondență omografică între punctele unui același plan proiectiv. ♦ (Biol.) Corespondență de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite ca urmare a originii lor comune. [Gen. -iei, var. homologie s.f. / < fr. homologie]. Vezi definitia »

CREPITÁȚIE s. f. trosnitură produsă de ciocnirea extremităților unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi. (< fr. crépitation) Vezi definitia »

RĂZEȘÍE, răzeșii, s. f. (Reg.) Proprietate a unui răzeș. 2. Stare socială a răzeșului. – Răzeș + suf. -ie. Vezi definitia »