VOPSITORÍE, (2), vopsitorii, s. f. 1. Meseria vopsitorului. 2. Atelier sau secție industrială în care se execută vopsirea produselor sau materialelor; boiangerie. – Vopsitor + suf. -ie. Vezi definitia »

ORDALÍE, ordalii, s. f. Mod de stabilire a dreptății sau a vinovăției părților în litigiu, caracteristic evului mediu, prin diferite probe (a focului, a apei clocotite și a fierului încins) sau prin duelul judiciar. [Acc. și: ordálie] – Din fr. ordalie, lat. ordalium. Vezi definitia »

ALALÍE s.f. (Med.) Imposibilitate de a pronunța unele cuvinte sau sunete; afazie; logoplegie. [< fr. alalie, cf. gr. a – fără, lalein – a vorbi]. Vezi definitia »

CONGREGÁȚIE s. f. (în biserica catolică) 1. ordin monahal ◊ ramură a unui asemenea ordin. 2. confrerie din clerici și laici, în scopul intensificării propagandei religioase. 3. adunare de prelați pentru examinarea unor anumite chestiuni, situații etc. 4. departament al curiei papale, condus de un cardinal. 5. ședință de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă. (< fr. congrégation, lat. congregatio) Vezi definitia »

-ODÍE² elem. odori-. Vezi definitia »