Definita cuvantului ruptură
RUPTÚRĂ, ruptúri, s.f. ~ 2. ~; sfâșietură, gaură (într-un material țesut), spărtură, crăpătură (într-un corp tare). ~ 3. ~ ♦ Obiect de îmbrăcăminte foarte uzat. ♦ (Fig.) Cupola [tunului] miroase a pulbere și prin ea se jucau rupturi de nori de fum.
Sursa: DLRLC
Sursa: DLRLC
Cuvinte ce rimeaza cu ruptură
BURGÁDĂ s.f. (Rar) Burg mic; târgușor. [< fr. bourgade]. Vezi definitia »
CONTEXTÚRĂ s.f. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire; legătură. [< fr. contexture]. Vezi definitia »
HÚDĂ, hude, s. f. (Reg.) Gaură, spărtură (în zid, în gard etc.). – Cf. sl. hadŭ „cale, potecuță”. Vezi definitia »
BANDOTÉCĂ, bandoteci, s. f. Colecție de benzi de magnetofon. ♦ Dulap, cameră în care se păstrează această colecție. – Din germ.Bandothek. Vezi definitia »
BÓLBURĂ, bolburi, s. f. V. volbură. Vezi definitia »