VĂNÚȚĂ, vănuțe, s. f. Diminutiv al lui vană. Vezi definitia »

CÁNTĂ, cănți, s. f. (reg.) Găleată, vadră. Vezi definitia »

CVÁRTĂ, cvarte, s. f. 1. (Muz.) Intervalul dintre patru note consecutive. 2. Grup de patru conducte electrice, izolate între ele și răsucite, utilizat la cablurile electrice de telecomunicații. 3. (La scrimă) A patra dintre cele opt poziții principale de apărare [Var.: cuártă s. f.] – Din it. quarto, fr. quarte. Vezi definitia »

POTÍȘĂ s. f. vas de porțelan chinezesc sau japonez. (< fr. potiche) Vezi definitia »

neghínă (neghíne), s. f. – Plantă (Agrostemma githago). – Megl. migl’ină. Origine suspectă. E greu de separat acest cuvînt de neg și negară, dar der. e greu de explicat; probabil cu suf. -ină, cf. pescuină, ciorchină, știrbină, stupină, vizuină etc. Nu e mai ușoară nici explicația prin intermediul lat. *nigrῑna (Koerting 6540; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 282) sau *nigellῑna (Pușcariu, Conv. Lit., XXXIX, 71; Pușcariu 1163; Pascu, Beiträge, 22; REW 5917; cf. Graur, BL, V, 107). – Der. neghiniță, s. f. (chimion, obiect foarte mic); neghinos, adj. (invadat de neghină). Din rom. provine rut. nehyn (Candrea, Elemente, 406). Vezi definitia »