SÁTIRĂ s.f. 1. (La greci și la romani) Poemă dramatică și didactică în care se biciuiau moravurile și ale cărei personaje reprezentau satiri. 2. Poezie lirică în care sunt ridiculizate și biciuite anumite defecte, moravuri rele etc. din societate; (p. ext.) scriere, cuvântare etc. cu caracter biciuitor, mușcător. ♦ Genul satiric. [Acc. și satíră. / < lat. satira, fr. satire]. Vezi definitia »

știoaflă, știoafle s. f. 1. prostituată de cea mai joasă speță. 2. femeie decăzută. Vezi definitia »

SANSEVIERĂ s. f. plantă tropicală decorativă din familia liliaceelor, cu frunze lungi, cărnoase, din fibrele cărora se fac sfori, pânză etc. (< fr. sansevière) Vezi definitia »

padnóșcă, padnóște, s.f. (reg.) 1. scară (la un vehicul). 2. curea de elastic la ghetre sau pantalon, petrecută pe sub talpă. 3. gaică (la spatele unei haine). Vezi definitia »

ÎNCOLĂCEÁLĂ, încolăceli, s. f. Încolăcire. – Încolăci + suf. -eală. Vezi definitia »