ALEATÓRIC, -Ă, aleatorici, -ce, adj. (Livr.; despre fenomene) Care se produce întâmplător, care este legat de hazard; stocastic. ♦ (Muz.) Care se bazează pe improvizație; care lasă execuția la inspirația interpretului [Pr.: -le-a-] – Aleator[iu] + suf. -ic. Vezi definitia »

METATORÁCIC, -Ă, metatoracici, -ce, adj. (Zool.) Al metatoracelui. – Din fr. métathoracique. Vezi definitia »

șvórnic, șvórnici, s.m. (reg.) persoană care caută ceartă. Vezi definitia »

CĂIANU MIC, com. în jud. Bistrița-Năsăud; 5.888 loc. (1991). Vezi definitia »

TEMÉINIC, -Ă, temeinici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Solid, serios; cu temeinicie. ♦ Adânc, profund, intens. [Var.: (înv.) temélnic, -ă adj.] – Temei + suf. -nic. Vezi definitia »