APLICÁȚIE s. f. 1. punere în practică; aplicare. ♦ punct de ~ = punct în care se exercită o forță asupra unui corp; școală de ~ = instituție școlară atașată pe lângă o instituție de pregătire a cadrelor, în care se face practică pedagogică. ♦ (mil.) formă de pregătire a comandamentelor și trupelor prin rezolvarea unor situații de luptă ipotetice. 2. (fig.) aptitudine, talent. (< fr. application, lat. applicatio) Vezi definitia »

ELECTROFIZIOLOGÍE s.f. Ramură a fiziologiei care studiază manifestările biocurenților ce însoțesc procesele fiziologice. [Gen. -iei. / < fr. électrophysiologie]. Vezi definitia »

ENTELEHÍE s. f. (fil.; la Aristotel) scop lăuntric care ar sta la baza dezvoltării materiei și ar determina în mod finalist întregul proces al dezvoltării ei. (< fr. entéléchie) Vezi definitia »

FLORIGRAFÍE s. f. descriere sistematică a florilor. (< fr. florigraphie) Vezi definitia »

COCSOCHIMÍE s.f. Studiul prelucrării produșilor chimici obținuți din cărbuni prin cocsificare. ♦ Ramură a industriei grele care realizează prelucrarea chimică a cărbunelui prin cocsificare. [Cf. fr. coke-chimie]. Vezi definitia »