DISOPSÍE s. f. slăbire a vederii. (< fr. dysopsie) Vezi definitia »

XENOLOGÍE s.f. (Biol.) Studiul relațiilor dintre gazdă și stadiile ontogenetice ale unui parazit specific. [< germ. Xenologie, cf. gr. xenos – străin, logos – știință]. Vezi definitia »

TELEOLOGÍE s. f. Doctrină filozofică potrivit căreia totul în natură ar fi organizat în conformitate cu un anumit scop, cu o anumită cauză finală. ♦ Studiul, cercetarea în funcție de scop; teoria finalității. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologie. Vezi definitia »

EMÍSIE s. f. v. emisiune. Vezi definitia »

SUSPÉNSIE, suspensii, s. f. 1. Întrerupere (intenționată) a șirului gândirii, a frazei. ◊ Loc. adj. și adv. În suspensie = amânat, oprit, suspendat (temporar). 2. (Chim.) Sistem dispers solid-fluid, în care faza solidă dispersă este în echilibru sau are un ritm de depunere neglijabil. 3. (Tehn.) Fel de susținere a părții mobile a unui instrument; ansamblul pieselor care susțin echipamentul mobil al unui instrument. 4. Legătură elastică sau flexibilă între un sistem tehnic și elementele pe care se sprijină. ♦ Spec. Legătură elastică dintre șasiul unui vehicul și osiile lui, care amortizează șocurile puternice și asigură mobilitatea și stabilitatea vehiculului. [Var.: suspensiúne s. f.] – Din fr. suspension. Vezi definitia »